Oman (Sultanate of Oman)
 |
 |
Din secolul al XVII-lea, Omanul a avut propriul imperiu, și s-a întrecut cu Portugalia și Marea Britanie pentru influență în Golful Persic și Oceanul Indian. La apogeu, în secolul al XIX-lea, influența și controlul Omanului s-au extins peste strâmtoarea Hormuz în Iran, și Pakistanul de azi, și până în sud, în Zanzibar (astăzi parte din Tanzania). Deoarece puterea sa a scăzut în secolul al XX-lea, sultanatul a intrat sub influența Marii Britanii, deși Oman nu a făcut niciodată parte, în mod oficial, din Imperiul Britanic, sau din protectoratul britanic. Religia oficială este Islamul.
Omanul este o monarhie absolută, în care Sultanul Omanului își exercită autoritatea supremă, dar parlamentul are anumite puteri legislative și de supraveghere. Omanul este membru al Consiliului de Cooperare al Golfului, ONU, Organizația Cooperării Islamice și Liga Arabă. Are legături politice și militare strânse cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Omanul, în comparație cu vecinii săi, dispune de rezerve de petrol modeste, clasându-se pe locul 25 la nivel global. Cu toate acestea, în 2010, PNUD a clasat Omanul ca națiunea cea mai îmbunătățită în ultimii 40 de ani la nivel global. În plus, Omanul este clasificat ca o economie cu venituri ridicate și a 59-a cea mai pașnică țară din lume.
Din sec. VI î.Hr., până la sosirea islamului în sec al VII-lea d.Hr. Oman a fost controlat și/sau influențat de trei dinastii persane: Ahemenida, Parta și Sassanida. Dinastia Ahemenida, a controlat, în sec. VI - IV î.Hr., peninsula Oman. Controlul a fost cel mai probabil exercitat din zona centrală de coastă, asemenea Sohar. În apropierea anului 250 d.Hr. dinastia Parta aduce Golful Persic sub influența lor și își extinde influența asupra întregului Oman. Deoarece ei aveau nevoie să controleze rutele comerciale din Golful Persic, Parta a stabilit garnizoane în Oman. În sec al III-lea d.Hr. Sassanizii succed Partilor și mențin teritoriul până la avansarea islamului patru secole mai târziu.
